Alarmare incendiu

Securitatea la incendiu include un complex de măsuri destinat diminuării riscului de incendiu şi limitării efectelor în caz de incendiu.
Sistemele de detecţie şi semnalizare a incendiului constituie una dintre măsurile cele mai răspândite de securitate la incendiu şi se bazează pe detectarea unor fenomene premergătoare incendiului sau caracteristice incendiului în fază incipientă şi alarmarea în vederea stingerii incendiului înainte ca acesta să producă efecte majore.
Sunt disponibile comercial diferite tehnologii de detecţie a incendiului dintre care cele mai răspândite sunt:
• Detectarea creşterii temperaturii, prin determinarea depăşirii unei temperaturi sau a unei viteze de creştere a temperaturii prestabilite;
• Detectarea fumului prin analiză optică sau cu cameră de ionizare;
• Detectarea prezenţei monoxidului de carbon;
• Detectarea flăcărilor prin analiză în spectrul ultraviolet sau în spectrul infraroşu.
Un sistem de detecţie şi alarmare la incendiu poate fi interconectat cu alte instalaţii destinate limitării incendiului dintre care cele mai răspândite sunt:
• Uşilor de separare cu închidere automată;
• Dispozitive de închidere automată a ventilaţiei şi/sau deconectare a alimentării cu energie electrică, gaz etc.;
• Instalaţii de avertizarea persoanelor şi instalaţii de evacuare a acestora;
• Instalaţiilor de desfumare.
Pentru cazurile în care un incendiu poate evalua cu rapiditate, sau pentru protecţia unor valori deosebite se recomandă utilizarea unor instalaţii de stingere automată a incendiului. Acestea sunt compuse dintr-un subsistem de detecţie a incendiului şi, respectiv, un subsistem de stingere bazat pe eliberarea unui agent de stingere în zona respectivă. Dintre agenţii de stingere disponibili comercial cei mai răspândiţi sunt:
• Apa pulverizată;
• Diferite tipuri de gaze (Dioxid de carbon, FM 200, Novec, Inergen, Argonite etc.);
• Spuma;
• Aerosoli.
În Uniunea Europeană sunt în vigoare standardele armonizate din familia EN54.